Page 32 - Bac R.doc
P. 32

Ministerul Educaţiei Naţionale
                                            Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

                                        Examenul de bacalaureat naţional 2017

                                                       Proba E. a)

                                               Limba şi literatura română
                                                                                                  Varianta 5

            Filiera teoretică – Profil umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic

            ·  Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu.
            ·  Timpul de lucru efectiv este de trei ore.

            SUBIECTUL I                                                                       (30 de puncte)

            Citeşte următorul text:

                   Îl întâlnise pe Viorin cu o seară înainte, schimbase cu el câteva cuvinte glumețe și acum era
            înaintea ei, privind-o hotărât, vorbindu-i deschis, cu o căldură pe care o simțea sinceră, cu o pasiune
            convinsă. Nu știa cum să-i răspundă. Nu-i plăceau vorbele decise și se temea de răspunderi. Surâse
            de aceea nehotărâtă, lăsându-l pe el să înțeleagă ce voia. Fu oricum drăguță și la plecare îl lăsă să-i
            păstreze mâna într-a lui mai mult decât ar fi trebuit.
                   Nu  era  propriu-zis  emoționată.  Mulțumită,  da.  Măgulită  chiar.  Oricum,  el  era  Cello  Viorin,
            compozitor  aproape  celebru.  Cu  un  an  înainte,  pe  vremea  când  ea  descifra  la  D  ...  caietul  lui  de
            muzică, numele lui avea ceva legendar, nefiresc. Spunea pe atunci: Cello Viorin, cum ar fi spus
            Alfred de Musset*. Colegele ei de școală îi ascundeau portretul în șorț și îi scriau numele pe marginea
            caietelor. Ori acum, acest bărbat brun și frumos,  la care visau fetele și pe care îl lăudau revistele,
            venea să o vadă, îi vorbea pasionat, îi cerea rugător un răspuns. Adriana nu putea să nu fie sensibilă
            la asemenea omagii. Ar fi vrut să împartă cu cineva acest orgoliu, să spună cuiva întâmplarea. Un
            moment  se  gândi  să-i  scrie  lui  Gelu  și  să  i-o  povestească,  dar  se  opri  având  impresia  că  ar  fi  o
            indiscreție penibilă. Nu-și bătea capul să știe dacă nu era în această taină un început de infidelitate și se
            hotărî să o păstreze. Era mai simplu.
                   Câteva zile nu avu nicio veste de la Cello Viorin. Despărțindu-se de ea, el nu-și luase nicio
            obligație, ce e drept, și nici nu-i spusese că are să revină, dar Adriana aștepta și tăcerea lui o intriga.
            Cu fiecare zi ce trecea, nerăbdarea ei se mărea și devenea cu atât mai greu de suportat, cu cât ea nu
            îndrăznea  să  și-o  mărturisească.  Voia  să  se  convingă  că  lucrul  îi  e  indiferent  și  că  nimic  nu  se
            întâmplase. Totuși, deschise cu o nestăpânită bucurie plicul care îi sosi într-un târziu din partea lui.
                   „Vei găsi, domnișoară, în plic, două bilete pentru simfonicul de duminică. Dacă n-ai cui să-l dai
            pe cel de-al doilea și dacă prezența mea nu ți-e cu totul neplăcută, voi fi fericit să ascult în tovărășia
            dumitale «Petruschka». Voi fi la 11 fără un sfert în holul Ateneului.”
                   Adriana îl găsi într-adevăr duminică pe Cello Viorin și, cum ea îi făcu de departe semn, el se
            grăbi  spre  ea  vădit  bucuros.  Pe  scări,  până  sus,  el  trebui  să  strângă  nenumărate  mâini,  ce  i  se
            întindeau și îi numea Adrianei pe toți acești cunoscuți care îl opreau. Erau nume pe care ea le știa din
            reviste  literare  sau  afișe  de  teatru  și  era  impresionată  văzând  acolo  o  lume  la  care  ea  se  gândea
            altădată cu o naivă admirație. În sală îi puse întrebări multe lui Viorin, îi ceru amănunte, se miră de tot
            ce află. El primea jocul cu voie bună.
                                                                          Mihail Sebastian, Orașul cu salcâmi
            *Alfred de Musset – poet francez

            Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:
            1. Numeşte câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor surâse şi celebru.   2 puncte
            2. Explică rolul virgulelor în secvenţa În sală îi puse întrebări multe lui Viorin, îi ceru amănunte, se
            miră de tot ce află.                                                                    2 puncte
            3. Construieşte un enunţ în care să ilustrezi sensul conotativ al substantivului caiet.    2 puncte
            4. Transcrie, din textul dat, două secvenţe care conturează dimensiunea temporală.      4 puncte
            5. Precizează două motive literare prezente în textul dat.                              4 puncte
            6. Menţionează tipul de perspectivă narativă din textul dat.                            4 puncte
            7. Prezintă rolul verbelor la timpul perfect simplu în textul dat.                      4 puncte
            8. Ilustrează, cu câte un exemplu din textul dat, două trăsături ale genului epic.      4 puncte
            9. Comentează, în 60 – 100 de cuvinte, următoarea secvenţă din text: Nu era propriu-zis emoționată.
            Mulțumită,  da.  Măgulită  chiar.  Oricum,  el  era  Cello  Viorin,  compozitor  aproape  celebru.  Cu  un  an
            înainte, pe vremea când ea descifra  la  D ... caietul lui  de muzică, numele lui avea ceva  legendar,
            nefiresc. Spunea pe atunci: Cello Viorin, cum ar fi spus Alfred de Musset.              4 puncte
            Probă scrisă – Limba şi literatura română                                               Varianta 5
            Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocaţională – Profilul pedagogic
                                                       Pagina 1 din 2
   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37